Traseu 1200 km

Traseu 1200 km

11 – 23 august 2017

Acesta este ultimul meu traseu pe care l-am parcurs prin ţară înaintea turului european în care voi pleca în acest an. 

De ce acest tur?

Motivul pentru care am plecat în această ultimă expediţie cicloturistică, a venit din dorinţa de a-mi prelungi puţin vacanţa având în vedere că înainte de acest tur am străbătut Transfăgărăsanul împreună cu un grup de prieteni. Cred că a fost un intinerariu  prea scurt –  350 km iar dorinţa mea de aventură nu a fost pe depin împlinită.

Mi-am  propus ca în acest tur să străbat din nou Transfăgărăsanul şi Transalpina dar să ajung şi în oraşe în care n-am fost niciodată.

Traseul a fost în general uşor exceptând ascensiunile care pe cât de frumoase, pe atât de grele au fost. Niciodată până în acest tur, nu am traversat Transalpina din direcţia Novaci spre Sebeş, şi vreau să vă spun, că personal, este cel mai dificil drum, mai ales folosind această rută. De fapt greu mi-a fost încă de când am ajuns în Râmnicu Vâlcea, a fost o urcare continuă până spre Horezu şi mai apoi spre Novaci. În acest tur, am străbătut şi două rezervaţii naturale: Parcul Natural Putna – Vrancea – Transvranceanul 1170 m alt dar şi Parcul Natural Apuseni folosind ruta Trans-Ursoaia de la Mărişel până la Albac – alt maxima 1300 m alt.

Pantă 12%, Novaci, România

Atunci când oamenii din jur îţi fac călătoria mai frumoasă!

În general am dormit la prieteni, dar şi la campinguri, acolo unde am simţit nevoia, unul dintre acestea fiind campingul Colina https://camping.princluj.ro/ din oraşul Cluj Napoca unde am fost primit cu multă căldură şi mi s-a permis să campez fără să mai plătesc. Am profitat de această oportunitate, şi mi-am luat două zile libere , suficient timp cât să-mi rezolv micile probleme dar şi să vizitez oraşul care este unul foarte frumos.

Pe gazdele mele din Sebeş, Viorel Chirilă împreună cu soţia sa, Camelia Chirilă, i-am cunoscut în Turul României, pe Transalpina, atunci când au oprit lângă mine şi mi-au oferit un ceai cald dar şi o gustare. Ajutorul mi-a prins de minune, deoarece eram extenuat şi nici cu proviziile nu stăteam prea bine. Auzind că noul meu tur trece prin Sebeş nu au ezitat să mă ajute şi de această dată.

Împreună cu gazdele mele din orașul Sebeș

În drum spre Albac, am întâlnit un ciclist, şi după o discuţie pe care am avut-o despre traseul meu, mi-a spus că pot vorbi cu proprietarul pensiunii Perla Ariesului, pentru a-mi oferi un loc de campare. I-am urmat sfatul şi după ce am telefonat, intradevar am primit confirmarea că pot folosi terenul din spatele pensiunii pentru a-mi pune cortul.

Alte informaţii!

Traseul a fost unul relativ uşor şi în afară de o pană pe care am avut-o în oraşul Turda, alte probleme nu au existat. Punctul de plecare a fost din Mărăşeşti iar destinaţia finală a fost Petroşani. Din păcate, am fost nevoit să-mi întrerup călătoria, eu dorind să mai fiu pe drum măcar trei zile cât să străbat şi ruta TransBucegi, pentru a mă bucura de frumuseţea de pe platoul Bucegilor. Poate acesta este regretul meu, până în prezent în materie de cicloturism. Din păcate munca nu mi-a permis aşa că a trebuit să fiu acasă.

Două săptămâni a durat această călătorie şi a fost lungă de 1200 km.

Traseul pe care l-am parcurs a fost unul extraordinar de frumos cu multe obiective turistice ce necesită a fi vizitate. Din păcate am reuşit să vizitez doar o parte din aceste obiective, dar dacă veţi parcruge ruta pe care v-am prezentat-o şi vă este posibil atunci vă rog puneţi un accent mai mare şi pe această parte a călătoriei. O să fie un success garantat.

Harta traseului pe care l-am parcurs – 1200 km
error

Traseu 505 km

Traseu 505 km

5 – 10 mai 2016

Drumul spre Covasna

În prima zi a acestui tur, am folosit bicicletă din oraşul Buzău, în care am ajuns împreună cu prietenul meu, Robert, acelaşi băiat cu care am fost în primul meu tur cicloturistic. În afară de noi doi, am mai fost însoţiţi de un alt prieten Nea Nicu, care şi-a continuat drumul până la Ploieşti cu trenul.

Drumul a fost uşor, deşi de la Ploieşti  pe Valea Prahovei există o urcare continuă insesizabilă aş spune eu, cel puţin vizibil, în schimb care ne-a forţat pe alocuri. Posibil să fi fost un fals plat aşa cum îi spunem noi în termeni de specialitate ce ţin de această disciplină sportivă – ciclism.

În apropiere de staţiunea Sinaia, ne-am întâlnit cu Nea Nicu şi am continuat drumul împreună până la campingul unde am stabilit de acasă să oprim.

Ajunşi la faţa locului, aveam să aflăm, că acel camping s-a desfiinţat iar propunerea proprietarului a fost să folosim o cameră din incinta pensiunii. Din păcate pentru că bugetul nostru pentru acest tur a fost unul mic, am insistat să punem cortul în spaţiul de pe vechiul camping. Într-un final proprietarul a acceptat, ba mai mult de atât ne-a oferit baia dintr-o cameră pentru a ne spăla.

Destinaţia finală a acestui tur a fost oraşul Covasna, acolo unde eram aşteptaţi de un alt prieten, Viorel dar până să ajungem mai aveam două zile de pedalat. 

A doua zi de pedalat, a fost relativ uşoară, deşi, întradevar a existat o urcare la Pârâul Rece 1130 m alt dar care nu ne-a pus în dificultate, am avut şi posibilitatea să vizităm atât Castelul Peleş cât şi Castelul Bran, cel din urmă de la distanţă fără a mai fi nevoie să plătim, de astfel în Bran am şi dormit peste noapte.

Castelul Bran, România

În următoarea zi am ajuns şi în Covasna, iar în acest oraş am stat două zile, timp suficient să-l colindăm pe toate părţile. 

Un lung drum spre casă

Drumul la întoarcere  a fost lung, 160 km pe care am vrut să-i parcurgem într-o singură zi. Un obiectiv prea mare, dar ne-am bazat mult pe faptul că de la Întorsura Buzăului până la Buzău se coboară mult. Din păcate nu începusem ziua bine, am folosit un drum alternativ până la Întorsura Buzăului, crezând că va fi mai bun faţă de cel pe care îl ştiam noi dar dimpotrivă, poate mai bine de 10 km, drumul nici nu a avut asflat. Începusem deja să ne întrebăm dacă va fi posibil să ajungem până la ora 18 în Buzău, pentru  prinde trenul spre Brăila. 

Trecând  peste toate probleme, pot spune că drumul a fost foarte frumos, am descoperit locuri noi care mi-au rămas în suflet şi pe care le voi revedea cu siguranţă, şi da! am reuşit să ajungem în oraşul Buzău, la timp.

Evenimente neprevăzute

Când am coborât de la Pârâul  Rece spre Râşnov, mi să rupt un cleşte care fixa cobul din faţă de portbagaj, dar am reuşit să vorbesc cu un domn, care mi-a oferit o sârmă şi am rezolvat problema.

La întoarcere spre casă, până să ajungem în Întorsura Buzăului, colegul nostru Viorel, a avut ceva probleme de sănătate şi a fost nevoit să se îndrepte spre Braşov, fiind cea mai apropiată gară de el.

Din păcate după toate aceste zile de efort şi Nea Nicu a prezentat ceva semene de oboseală, motiv pentru care a trebuit să ia trenul de la Nehoiu dar cu care ne-am întâlnit în cele din urmă în oraşul Buzău.

Harta traseului pe care l-am parcurs – 505 km
error

Traseu 885 km

Traseu 885 km

16 – 26 aprilie 2016

Din nou spre Maramureş

Aşa cum am spus în postarea anterioară, Maramureş este locul meu de suflet. Cu mare drag mă reîntoc să mă bucur de frumuseţile acestei regiuni. În traseul despre care urmează să vă povestesc, am plecat împreună cu un prieten. Am folosit trenul de la Brăila până la Piatra Neamţ – această rută am parcurs-o în primul meu tur pe bicicletă şi vă spun cu sinceritate că din punct de vedere peisagistic nu are multe de oferit, probabil şi din cauza formelor de relief, mai multe câmpii şi dealuri pe când de la Piatra Neamţ situaţia se schimbă fiind o zonă montană

Traseul pe care l-am parcurs până în Maramureş, a fost acelaşi din urmă cu doi ani, am revăzut locurile unde am campat înainte însă de data asta ne-am oprit în alte locuri. Am urcat din nou la 1416 m alt prin Pasul Prislop dar înainte de asta, nu am vrut să evit TransRaraul din dorinţa de a-i arăta lui Alex, cât de frumos este.

Deşi are punctul maxim de ascenisune 1470m alt pentru mine a fost pe locul doi ca şi dificulate după Transalpina. Pantele sunt scurte  şi cu un grad ridicat de înclinaţie iar curbele sunt strânse.

Ajunşi în Maramureş am stat 2 zile tot la Mănăstirea Sfânta Cuvioasă Parascheva, sat Strâmtura,  timp în care mi-am revăzut prietenii, am ieşit cu bicicleta să mă bucur de peisajele extraordinare ale acestei regiuni, am vizitat anumite obiective turistice, şi nu în utlimul rând, am cumpărat ceva produse tradiţionale.

Mănăstirea Sfânta Cuvioasă Parascheva

Apropo de produsele tradiţionale (slănină şi palincă) am cumpărat atât de multe, încât, chiar dacă am lăsat deja două pachete la curier, în Sighetul Marmaţiei, ne-au mai rămas o parte din ele, bagaj suplimentar pe care a trebuit să-l transportăm. Abia după două zile în care am pedalat, ne-am dat seama că trebuie să găsim o modalitate de a scăpa şi de aceste pachete, deoarece mai mult ne incomoda. Ajunşi în Târgu Mureş, nu am pierdut ocazia, şi am mers tot la un curier pentru a trimite bagajul spre casă.

La un pas să ne mănânce “ursul”

Ajuns pe TransRarau, am campat într-un loc special amenajat în care am mai fost odată în Turul României şi mi s-a părut cel mai sigur.

Pentru că era deja noapte, am intrat în cort şi ne-am pus să mâncăm, folosind lumina unei lanterne. După acest ospăţ, ne-am pus la somn, doar că peste ceva timp, mă trezesc şi-l văd pe Alex puţin agitat. Nu ştiam ce se întâmplă, iar el mi-a spus că afară, un animal ne dă târcoale. Iniţial am luat totul în glumă până când, am auzit un sunet, exact pe partea unde eram eu. Aceste sunete s-au auzit mai mult de trei ore nereuşind să-mi dau seama ce ar putea fi şi nici nu ştiam cum să reacţionez. La un moment dat mă gândeam că dacă ar fi un animal trebuia să ne facă ceva având în vedere de timpul care a trecut. Într-un final, când ne apropiam de ora 6 dimneata, am sunt la 112  pentru a le explica situaţia. 

În urma acestui apel, m-am uitat puţin mai atent, şi am reuşit să-mi dau seama că pe cort era aşternut ceva ce părea a fi zăpadă iar asta mi-a dat curaj să ies afară. Intradevar, am avut dreptate, peste noapte nins mult, m-am uitat în jur n-am văzut nici urme care să aparţină vreunui animal, aşa că mai mult decât sigur a fost o confuzie care ne-a ţinut treji toată noaptea. Le-am spus celor care se îndreptau spre noi că suntem bine, a fost o alarmă falsă şi că nu mai este nevoie de intervenţia lor.

După ce ne-am liniştit puţin, am plecat de pe munte, cu greu având în vedere că nu erau condiţii bune de drum, mai ales că noi trebuia să coborâm.

Ajunşi în faţa unui restaurant, nu am ezitat, aşa cu după frica, oboseala şi frigul pe care le-am indurat ne-am oprit să mâncăm două porţii de ciorbe calde care au mers de minune. 

Noi am plecat în luna aprilie în acesta călătorie, şi nu ne aşteptam să fie atât de frig, o singură zi am fost la mânecă scurtă, fiind chiar prima zi, ba mai mult de atât, după noaptea cu pricina, în următoarea seară când am campat, a nins din nou! 

Înapoi spre casă

Întoarcerea a fost până la Braşov, deşi ne-am dorit iniţial să ajungem la Buzău. Am aflat între timp că se fac ceva lucrări de reparaţie la un pod, era nevoie de o rută ocolitoare aşa că până la urmă ne-am hotărât să luăm trenul şi să ajungem acasă mai devreme. 

La fel cum am zis şi la celelate trasee, toata experienţa a fost de neuitat pentru mine, indiferent, de întâmplări fericite sau nefericite, sunt experienţe din care am avut de învăţat!

Braşov, România
Harta traseului pe care l-am parcurs – 885 km
error